Relațiile internaționale în secolul XX-lea I. Primul Război Mondial(1914-1918) A. Cauzele primului Război Mondial 1. Tensiunea franco-germană În secolul 19, s-a realizat unificarea Germaniei. Unificarea Germaniei s-a făcut în jurul Prusiei, un stat german cu capitala la Berlin. Unificarea Germaniei în urma unor războaie. Cel mai important dintre ele, fiind războiul franco-prusac din 1870-1871. În acest război, Prusia învinge și umilește Franța: armata franceză înfruntă cu împăratul Napoleon al IIIlea, sunt luați prizonieri; după acest război statele germane se unifică și ia naștere Germania sau Imperiul Germaniei(1871). Regele Prusiei, Wilhelmn se încoronează ca împărat al Germaniei la Paris, în Sala Oglinzilor din Palatul Versailles, Franța trebuie să cedeze Germaniei regiunile Alsacia și Lorena și să plătească mari despăgubiri de război. După aceste evenimente, Franța s-a simțit umilită și nu își dorea decât revanșa, adică să înfrângă și ea Germania într-un nou război. Pentru toată lumea era evident că va urma o nouă confruntare. 2. Formarea Marilor Alianțe Deoarece toată lumea a înțeles că va urma un nou război, Marile Puteri au căutat aliați pentru a fi pregătiți pentru războiul care urma. Astfel au apărut 2 mari alianțe: Puterile Centrale(Tripla Alianță) și Antanta(Tripla Înțelegere). Tripla Alianță s-a format în 1882 din Germania, Austro-Ungaria și Italia. La această alianță a aderat în 1883 și România. În aceste condiții, Franța a căutat să-și facă prima alianță, astfel a apărut Tripla Înțelegere sau Antanta, fiind formată din Franța, Anglia și Rusia. Sub protecția acestei alianțe, se aflau și țări precum Grecia, Belgia sau Serbia. Formarea marilor alianțe nu a făcut decât să sporească tensiunile și să împingă lumea mai aproape de război. 3. Imperiile Coloniale Începând cu secolul 16, europenii au ocupat teritorii pe celelalte continente, formându-și așa numitele imperii coloniale, de unde aduceau materii prime ieftine. Cea mai mare putere colonială era Anglia, care deținea sub controlul ei 0 treime din teritoriile lumii și din populație. Franța avea și ea teritorii coloniale în Africa și Asia(Indochina). Rusia s-a extins spre sud, cucerind teritorii din Asia Centrală. Germania a fost ocupată în secolul 19 cu unificarea și de aceea avea puține teritorii coloniale. Însă, la începutul secolului 20, Germania devenise cea mai mare putere din Europa și considera că trebuie să dețină mai multe teritorii coloniale. Cum însă aproape toate erau ocupate, ele puteau fi obținute doar din război. B. Desfășurarea războiului În 1908, Austro-Ungaria a ocupat Bosnia Herțegovina, o regiune a cărei locuitori erau vorbitori de limba sârbă. Bosnia Herțegovine fusese sub ocupația turcă timp de 400 de ani și era dorită și de Serbia. Din această cauză, începând cu 1908, relațiile dintre Serbia și Austro-Ungaria devin tot mai reci(Serbia se aliază cu Rusia). De asemenea, la 28 iunie 1914 la Sarajevo în Bosnia, arhiducele Franz Ferdinand, moștenitorul tronului Austro-Ungariei a fost asasinat de un terorist sârb. Deoarece, conducătorii Austro-Ungariei considerau că asasinul avea legături cu guvernul Serbiei, au cerut să facă o anchetă pe teritoriul Serbiei. Serbia a refuzat și la 28 iulie, Austro-Ungaria a declarat război Serbiei. Astfel, s-au pus în mișcare marile alianțe și a început Primul Război Mondial. Imediat după ce Austro-Ungaria a declarat război Serbiei, Rusia a ordonat mobilizarea armatei. În acest moment, Germania a interpretat gestul Rusie ca fiind o implicare în război. Tocmai de aceea germanii, au acționat și au declarat război Rusiei și Franței. Planul german era să învingă rapid Franța și după aceea să înfrângă și Rusia. Atacul asupra Franței presupunea ocuparea Belgiei și de acolo pătrunderea pe teritoriul francez. În momentul în care Germania a atacat Belgia, Anglia i-a declarat război Germaniei. Odată început războiul, Italia și România și-au proclamat neutralitatea, iar mai apoi s-au alăturat Antantei(Italia 1915 și România 1916). Decizia ambelor state se explică prin faptul că ambele voiau teritorii de la Austro-Ungaria. Puterilor centrale li s-au mai alăturat Imperiul Otoman 1914 și Bulgaria 1915. De-a lungul războiului, numeroase țări s-au alăturat Antantei, însă cea mai importantă a fost Statele Unite în 1917. Germania a declarat război submarin total și a început să scufunde toate navele care aprovizionau țările Antantei. Un submarin german a scufundat o navă de pasageri americani și după acest eveniment în aprilie 1917, Statele Unite au declarat război Germaniei. Începând cu 1916, Rusia a fost cuprinsă de tulburări, iar armata sa de revolte. Așa că nu a mai contat pe front. În octombrie 1917, de toată situația din Rusia au profitat comuniștii(bolșevicii) conduși de Vladimir Ilici Lenin. Acesta a hotărât să scoată Rusia din război și în februarie 1918 a semnat pacea. România a cerut și ea pacea. În 1918, Statele Unite au adus în Franța uriașe cantități de provizii și peste un milion de soldați, dar cu toate acestea nu au reușit să-i învingă pe germani. Însă datorită problemelor economice, în 1918 Bulgaria, Imperiul Otoman și Austro-Ungaria au rămas fără resurse și au cerut pacea. În acest context, Germania care încă lupta pe teritoriul francez a cerut și ea pacea la 11 noiembrie 1918, Compienge- Germania – armistițiu într-un vagon de tren. Conferința de pace de la Paris 1919-1920 După sfârșitul războiului, s-a organizat o conferință de pace la Paris. Înainte de această conferință, președintele Woodrow Wilson a prezentat documentul numit Cele 14 puncte. Prin acest document el cerea ca pacea să fie organizată astfel încât să se pună capăt tuturor războaielor. Națiunilor mici li se promitea că vor putea să-și formeze state proprii așa cum doeau. Însă în momentul în care a început Conferința de pace de la Paris, aproape totul a mers cum nu trebuia. În ărimul rând, țările învinse( Germania, Austria, Ungaria, Bulgaria și Turcia) nu aveau niciun cuvânt de spus în luarea hotărârilor. De asemenea, Rusia comunistă nu a fost invitată la Conferința de pace de la Pris. De asemenea, țările mici care erau printre statele învingătoare nu au reușit să se înțeleagă între ele, de aceea s-a ajuns ca toate hotărârile la Conferința de pace de la Paris să fie luate de Consiliul celor 4: președintele SUA, reprezentanții Marii Britanii, Italiei și Franței. La conferința de pace de la Paris, s-a semnat câte un tratat cu fiecare țară învinsă. De exemplu, cu Germania s-a semnat tratatul de la Versailles, iar cu Ungaria s-a semnat tratatul de la Trianon. Toate tratatele semnate la conferința de pace de la Paria formează așa numitul sistem de la Versailles. Prin sistemul de la Versailles s-a recunoscut aparăția unor țări noi în Europa: Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Cehoslovacia, Austria, Ungaria, românia, Iugoslavia. După 50 de ani de la războiul franco-prusac, francezii au putut să-și ia revanșa față de germani. La 28 iunie 1919, la Paris la palatul Versailles în Sala Oglinzilor, învingătorii au semnat tratatul de pace cu Germania. Prin acest tratat, Germania era umilită. Prin tratatul de la Versailles, Germania era forțată să cedeze numeroase teritorii, cum ar fi Alsacia și Lorena care au fost cedate Franței și, de asemenea coridorul Danzig care a fost cedat Poloniei(acest teritoriu împărțea Germania în 2). Germania a trebuit să cedeze toate coloniile sale. Germania tebuia să plătească imense despăgubiri de război, armata ei a fost redusă la 100.000 de soldași și nu avea voie să dețină armament greu. La granița cu Franța a fost înființată regiunea demilitarizată renană în care germanii nu aveau voie să-și aducă soldați. Germaniei i-a fost interzis să se unească cu Austria. Tratate asemănătoare s-au semnat și cu celelalte țări învinse. Tot prin sistemul de la Versailles era înființată și Liga Națiunilor(Societatea Națiunilor) cu sediul la Geneva. Aceasta era o organizație internațională care trebuia să rezolve toate conflictele pe cale pașnică.